Arseniu in sange

Arseniu în sânge

Ce este arseniul

Arseniul este un element toxic. Se găsește mai ales ca produs secundar la extracția altor metale. Compușii lui au fost folosiți sau sunt încă folosiți:

• în pesticide, medicamente, sticlă și ceramică;
• în metalurgie și electronică, ca semiconductor;
• în artificii și pigmenți (trisulfura de arseniu);
• la tăbăcirea pieilor și la ignifugarea lemnului.

Arsina (hidrogenul arseniat) este un gaz toxic. Se poate forma în rezervoarele metalice care conțin impurități de arseniu și în care se păstrează acizi.

Absorbție și eliminare. Arseniul se absoarbe ușor din intestin și se elimină în principal prin urină. Din sânge trece rapid în țesuturi, iar timpul de înjumătățire în sânge este sub 6 ore. Dacă proba nu se recoltează în primele 2 zile de la expunere, arseniul de obicei nu mai poate fi detectat în sânge.

Intoxicația acută apare prin ingestia de compuși de arseniu sau prin inhalarea arsinei. Se manifestă prin:

• simptome digestive severe, la câteva minute sau ore de la expunere: respirație cu miros de usturoi, dureri abdominale puternice, vărsături, diaree uneori sanguinolentă;
• icter, insuficiență renală și colaps;
• tulburări cardiovasculare, hepatice și hematologice.

Intoxicația acută poate fi mortală. Neuropatia periferică poate apărea la 2–4 săptămâni după dispariția primelor semne. Liniile Mees (benzi albe transversale pe unghii) pot apărea după câteva săptămâni sau luni.

Intoxicația cronică se diagnostichează greu. Cele mai sugestive semne sunt:

• leziunile pielii: hiperpigmentare, îngroșarea pielii palmelor și tălpilor (hiperkeratoză). Acestea pot apărea abia după 3–7 ani de expunere;
• neuropatia periferică.

Se mai pot asocia dureri abdominale, diaree, encefalopatie, anemie, scăderea leucocitelor și modificări ale probelor hepatice. Expunerea îndelungată crește riscul de cancer pulmonar, de exemplu la muncitorii din topitorii, și de cancer de piele.

Indicații

• Suspiciunea de intoxicație acută sau de expunere foarte recentă la arseniu (în primele 2 zile).
• Monitorizarea eficienței tratamentului în intoxicația acută.

Arseniul din sânge nu este util pentru evaluarea expunerii cronice. Pentru screening și pentru expunerea cronică, metoda preferată este determinarea arseniului în urină, inclusă de exemplu în panelul de metale toxice în urină.

Pregătirea pacientului

• Nu se consumă pește, fructe de mare sau alge cu 72 de ore înainte de recoltare. Acestea conțin compuși organici de arseniu, care cresc mult valorile, mai ales în urină.
• Dacă ați făcut recent o investigație cu substanță de contrast pe bază de gadoliniu sau iod, recoltarea se amână cu 96 de ore.
• Menționați laboratorului momentul și sursa expunerii suspectate, profesia și tratamentul urmat.

Recoltare

Important: proba se recoltează doar în eprubetă specială pentru metale (capac albastru închis), care nu se deschide și nu se folosește pentru alte analize înainte de trimiterea la laborator.

Metodă

Testul folosește spectrometria de masă cu plasmă cuplată inductiv (ICP-MS).

Valori de referință

< 1,2 µg/L

Transformarea unităților de măsură:

• µg/L × 0,0133 = µmol/L;
• µmol/L × 75,2 = µg/L.

Interpretarea rezultatelor

Valori crescute indică o expunere semnificativă, de obicei acută sau foarte recentă. Rezultatul se interpretează împreună cu tabloul clinic, istoricul expunerii și momentul recoltării față de expunere.

Valori normale nu exclud o expunere:

• arseniul dispare repede din sânge, iar după primele 2 zile de la expunere poate să nu mai fie detectat;
• expunerea cronică nu se evaluează prin sânge, ci prin urină.

Arseniul din alimentele marine. Peștele, fructele de mare și algele conțin compuși organici de arseniu, mai puțin toxici decât arseniul anorganic. Aceștia pot crește mult valorile totale. Dacă rezultatul e crescut și pacientul a consumat astfel de alimente, testul se repetă după o pauză alimentară. Dacă este disponibilă, se cere determinarea separată a formelor de arseniu (speciere) în urină.

În suspiciunea de intoxicație se fac și hemoleucograma, TGO, TGP și creatinina. Dacă se suspectează expunerea la mai multe metale, se pot cere și plumbul în sânge, mercurul în sânge și cadmiul în sânge.

Limite și interferențe

• Consumul de alimente marine în ultimele 72 de ore poate crește fals valorile.
• Investigațiile cu substanță de contrast (gadoliniu, iod) din ultimele 96 de ore pot interfera cu determinarea.
• Eprubetele obișnuite pot contamina proba cu metale. Se folosește doar eprubeta specială pentru metale.
• Timpul de înjumătățire scurt face ca testul să nu fie util pentru expunerea cronică sau pentru expunerile mai vechi de 2 zile.

Bibliografie

1. Mayo Clinic Laboratories. Test ASB: Arsenic, Blood. Test Catalog [online]. Accesat la 24.10.2026.
2. Agency for Toxic Substances and Disease Registry (ATSDR), CDC. Arsenic Toxicity: Clinical Assessment. Case Studies in Environmental Medicine [online]. Accesat la 24.10.2026.