Mangan in urina

Mangan în urină

Ce este manganul

Manganul este un oligoelement esențial care intră în constituția unor enzime mitocondriale, cum sunt piruvat-carboxilaza și superoxid-dismutaza mitocondrială (MnSOD), și care activează numeroase alte enzime: decarboxilaze, transferaze, hidrolaze. Prin acestea, manganul are un rol esențial în metabolismul lipidic și glucidic, în apărarea antioxidantă, în formarea țesutului osos și în procesele de reproducere.

Aportul provine din alimentație, absorbția intestinală este redusă, iar eliminarea se face aproape exclusiv pe cale biliară, prin materiile fecale. Eliminarea urinară reprezintă o fracțiune foarte mică din totalul manganului excretat, motiv pentru care valorile urinare sunt mici și variabile, iar interpretarea lor trebuie făcută cu prudență.

Din punct de vedere industrial, manganul este un metal gri-argintiu, întâlnit în minereuri sub formă de oxizi. Are aplicații în industria oțelului și în industria chimică, fiind prezent în agenții coloranți pentru sticlă și săpun, în vopsele, lacuri și linoleum. Expunerea profesională apare în mineritul și prelucrarea minereurilor de mangan, în metalurgie și, cel mai frecvent, la sudori, prin inhalarea fumului de sudură.

Intoxicația acută, prin inhalarea fumurilor metalice, determină febră, frisoane, mialgii și uscăciunea mucoasei bucale și faringiene.

Intoxicația cronică prin inhalarea prafului sau a fumului de mangan determină manganismul, un sindrom neuropsihic cu cefalee, iritabilitate, agitație, halucinații și tulburări de personalitate în faza inițială, urmate de tulburări de vorbire, de auz și de mers, tremor, bradikinezie, distonie și rigiditate a feței. Tabloul se aseamănă cu boala Parkinson, dar se deosebește de aceasta prin afectarea predominantă a globului palid, prin mersul caracteristic și prin răspunsul slab la levodopa.

Indicații

• confirmarea unei intoxicații cu mangan, în completarea determinării din sânge;
• monitorizarea terapiei chelatoare în manganism, unde eliminarea urinară crește semnificativ;
• monitorizarea aportului de mangan la pacienții cu nutriție parenterală totală;
• supravegherea persoanelor cu expunere profesională, ca investigație complementară determinării din sânge.

Recoltare

Important — colectarea urinei pentru determinarea metalelor

• Colectarea se face exclusiv în recipiente de plastic, de unică folosință. Nu se folosesc recipiente metalice sau refolosite.
• Nu se adaugă niciun conservant.
• Pentru urina din 24 de ore: la ora 7 dimineața pacientul urinează și nu reține această urină, apoi colectează toate emisiunile până la ora 7 în dimineața următoare, inclusiv.
• Recipientul se păstrează la frigider pe toată durata colectării.
• Volumul total se măsoară și se notează obligatoriu pe recipientul trimis la laborator.

Metodă

Spectrometrie de masă cu plasmă cuplată inductiv (ICP-MS).

Valori de referință

Adulți peste 18 ani:

• < 4 µg/24 ore;
• < 4 µg/g creatinină (pentru proba de urină spontană).

Transformarea unităților de măsură:

• µg/L × 18,2 = nmol/L
• nmol/L × 0,055 = µg/L

Interpretarea rezultatelor

Valori crescute:

• expunere profesională sau accidentală recentă la mangan;
• intoxicație acută sau cronică;
• terapie chelatoare în curs, situație în care eliminarea urinară crește marcat și constituie chiar criteriul de eficiență a tratamentului;
• aport excesiv prin nutriție parenterală totală;
• consum de apă cu conținut crescut de mangan.

Valori scăzute sau normale:
Rezultatul normal nu exclude o expunere anterioară sau o intoxicație cu sechele neurologice. Deficitul de mangan la om este insuficient definit, iar valorile scăzute nu au semnificație diagnostică. Au fost raportate valori ușor scăzute în epilepsie.

Corelarea cu tabloul clinic: manganul urinar reflectă expunerea recentă și nu depozitele tisulare. Pentru evaluarea unei expuneri profesionale, determinarea din sânge integral este investigația de primă intenție; manganul urinar se folosește ca investigație complementară și, mai ales, pentru urmărirea eficienței chelării. Diagnosticul de manganism se pune pe baza expunerii documentate, a tabloului neurologic și a examenului IRM cerebral, care arată hipersemnal T1 la nivelul globului palid.

Limite și interferențe

• În evaluarea toxicității trebuie ținut cont că nivelul manganului în sânge sau în urină poate reveni la normal în timp ce simptomele neurologice persistă.
• Eliminarea urinară reprezintă o fracțiune mică din excreția totală de mangan, care este predominant biliară; corelația dintre manganul urinar și intensitatea expunerii este slabă.
• Valorile urinare prezintă o variabilitate mare de la o zi la alta, la aceeași persoană.
• Colectarea incompletă a urinei din 24 de ore sau necunoașterea volumului total fac rezultatul neinterpretabil.
• Contactul probei cu recipiente sau instrumente metalice determină rezultate fals crescute.
• Contaminarea externă cu praf sau pulberi de mangan, la persoanele care recoltează în hainele de lucru, falsifică rezultatul.
• Substanțele de contrast administrate recent pot interfera cu determinările prin ICP-MS; se recomandă amânarea recoltării cu cel puțin 96 de ore.
• Suplimentele alimentare care conțin mangan cresc valorile.
• Raportarea la creatinină nu este corectă la probele foarte diluate sau foarte concentrate și la pacienții cu masă musculară mult modificată.