Fosfolipidele membranare îndeplinesc funcții importante pentru activitatea celulară: în procesul de coagulare, în schimbul transmembranar de metaboliți și la transferul de semnale moleculare. Totodată, acestea reprezintă platforme pentru constituirea complexelor proteine-lipide.

Fosfolipidele anionice, precum fosfatdilserina, sunt localizate pe suprafața citoplasmatică a membranei, iar fosfolipodele neutre (spre exemplu, fosfadilcolina) se găsesc predominant la suprafața externă. Anticorpii anticardiolipinici aparțin grupului anticorpilor antifosfolipidici specifici fosfolipidelor anionice, care sunt încărcate negativ.

Anticorpii anticardiolipinici pot fi înregistrați la persoanele cu sindrom antifosfolipidic, cunoscut și sub denumirea Hughes. Această boală autoimună se caracterizează prin repetate tromboze arteriale și venoase, sarcini pierdute recurent și/sau trombocitopenie, care se asociază cu prezența anticorpilor anticardiolipinici, a anticoagulantului lupic sau a anticorpilor beta-2-Glicoproteină 1.

În aproximativ 53% din cazuri, sindromul antifosfolipidic se înregistrează în formă clincă primară, însă poate fi depistat și în asociere cu alte afecțiuni autoimune, precum:

• lupus eritematos;
• sindrom Sjögren;
• sclerodermie,
• boală mixtă de țesut conjunctiv;
• artrită reumatoidă, artrită psoriazică;
• vasculite;
• boala Crohn.

Recomandări pentru dozarea nivelului de anticorpi anticardiolipinici:

• avorturi spontane;
• naștere prematură sau cu fătul decedat;
• evaluarea riscului trombotic la pacienții cu boli de țesut conjunctiv;
• evaluarea unor trombocitopenii inexplicabile;
• episoade de tromboze venoase sau arteriale survenite la tineri, în absența altui diagnostic.   

Nu se percep taxe de recoltare!
Se testeaza :

Anticorpi anti Cardiolipina IgA,
Anticorpi anti Cardiolipina IgG,
Anticorpi anti Cardiolipina IgM .