Informatii generale – Lipoproteina (a)

Lipoproteina (a), notata Lp(a), a fost descrisa pentru prima data in anul 1963 de catre medicul norvegian Kare Berg. Din punct de vedere structural, Lp(a) este un complex lipoproteic format dintr-o particula de LDL legata de apolipoproteina(a), prescurtata Apo(a), printr-o punte disulfidica.

Sinteza Lp(a) are loc la nivel hepatic, insa mecanismele exacte ale metabolismului sau nu sunt complet elucidate.

De asemenea, functiile biologice si mecanismele prin care Lp(a) contribuie la procesul aterogen nu sunt pe deplin cunoscute. Se considera ca Lp(a) poate interfera cu fibrinoliza, deoarece Apo(a) are o structura similara cu cea a plasminogenului.

Prezenta lipoproteinei(a) la nivelul placilor ateromatoase a determinat includerea acesteia in numeroase studii clinice si epidemiologice, care au evaluat rolul sau ca factor de risc pentru boala coronariana si afectiuni cerebrovasculare.

Desi rezultatele studiilor nu sunt intotdeauna uniforme, majoritatea datelor sustin faptul ca Lp(a) reprezinta un factor de risc cardiovascular independent, in special pentru boala coronariana si infarctul cerebral. Lp(a) este considerata una dintre cele mai aterogene lipoproteine.

Concentratiile plasmatice sunt determinate in mare masura genetic, iar modificarile stilului de viata, dieta si tratamentul hipolipemiant uzual au, in general, un impact redus asupra nivelului sau seric.

Determinarea Lp(a) poate fi utila in evaluarea mai precisa a riscului cardiovascular, in special la pacientii cu risc crescut sau cu istoric familial sugestiv.

Recomandari pentru determinarea lipoproteinei (a)

Determinarea lipoproteinei(a) este recomandata in special in urmatoarele situatii clinice:

• pacienti cu ateroscleroza aparuta prematur;
• pacienti cu istoric familial de boala coronariana cu debut precoce;
• persoane cu valori crescute ale LDL-colesterolului si cel putin doi factori de risc cardiovascular asociati;
• pacienti care au efectuat angioplastie coronariana, la care un nivel crescut de Lp(a) poate creste riscul de restenoza;
• pacienti cu bypass coronarian, la care excesul de Lp(a) poate fi asociat cu stenoza grefei.

Pregatirea pacientului
Recoltarea se efectueaza a jeun, pe nemancate.

Specimen recoltat Sange venos.

Recipient de recoltare Vacutainer fara anticoagulant, cu sau fara gel separator.

Prelucrarea probei dupa recoltare Dupa recoltare, serul se separa prin centrifugare.

Volum minim necesar Minimum 1 mL ser.

Cauze de respingere a probei
Proba hemolizata sau proba care nu a fost pastrata in conditiile de stabilitate recomandate.

Stabilitatea probei Serul este stabil 48 de ore la temperatura de 2-8°C sau 1 luna la -20°C.
Metoda de determinare Metoda imunoturbidimetrica.

Valori de referinta –
Lipoproteina (a) < 50 mg/dL

Limita de detectie 2 mg/dL

Interpretarea rezultatelor

Concentratiile serice crescute ale Lp(a) sunt asociate cu un risc cardiovascular mai mare, in special pentru boala coronariana prematura. In mai multe studii, valorile peste 30 mg/dL au fost corelate cu un risc crescut de afectare coronariana. Datele clinice acumulate in ultimele decenii sugereaza ca Lp(a) poate creste riscul cardiovascular de aproximativ 2-3 ori atunci cand nivelul plasmatic depaseste 30 mg/dL. In schimb, valori sub 15 mg/dL nu par sa fie asociate cu o crestere semnificativa a riscului cardiovascular. Unele studii recente au sugerat ca riscul asociat Lp(a) devine mai relevant clinic atunci cand nivelul crescut al acesteia se asociaza cu valori crescute ale LDL-colesterolului. Aproximativ 15-20% din populatia de rasa alba prezinta valori ale Lp(a) peste 30 mg/dL.

Concentratiile serice ale Lp(a) variaza considerabil intre diferite grupuri etnice. Persoanele de origine africana prezinta, in general, valori mai mari comparativ cu populatia alba si asiatica, in timp ce americanii nativi tind sa aiba valori mai scazute decat caucazienii. Avand in vedere aceasta variabilitate, interpretarea rezultatului trebuie realizata in context clinic, tinand cont de istoricul personal si familial al pacientului, de profilul lipidic complet si de ceilalti factori de risc cardiovascular prezenti.

Cresteri ale lipoproteinei (a)Valori crescute ale Lp(a) pot fi intalnite in urmatoarele situatii:

• sindrom nefrotic;
• pacienti uremici aflati in program de dializa;
• diabet zaharat necontrolat;
• hipotiroidism;
• infarct miocardic acut.

Scaderi ale lipoproteinei (a)Valori scazute ale Lp(a) pot fi observate in urmatoarele situatii:

• hipertiroidism;
• pacienti aflati sub tratament cu estrogeni;
• tratament cu niacina;
• tratament cu neomicina.

Aceste scaderi trebuie interpretate in context clinic, tinand cont de istoricul pacientului, tratamentele administrate si profilul lipidic complet.

Limite si interferente

Lp(a) poate avea comportament de proteina de faza acuta, motiv pentru care determinarea sa nu este recomandata in perioadele de inflamatie acuta, deoarece rezultatul poate fi influentat de contextul inflamator. De asemenea, nivelurile serice ale lipoproteinei(a) nu trebuie evaluate in prima luna dupa un infarct miocardic acut sau dupa un accident vascular cerebral, intrucat valorile pot fi modificate tranzitoriu.
Determinarea Lp(a) nu este recomandata ca test de screening de rutina la populatia generala sanatoasa. Testarea trebuie indicata selectiv, in functie de riscul cardiovascular individual, istoricul familial si prezenta altor factori de risc.